Arhivele lunare: Noiembrie 2012

Impresii de la grădiniţă

Standard

Drumul nostru spre parc trece printre gardul şcolii şi cel al grădiniţei, aşa că se întâmpla adesea să vedem copiii jucându-se prin cele două curţi. De fiecare dată unul din copiii mei avea grijă să îmi spună că îşi doreşte să se facă mare mai repede ca să poată merge şi el la şcoală sau la grădiniţă. Şi cum se întâmplă cu majoritatea dorinţelor noastre, a sosit vremea să li se împlinească aspiraţia aceasta.

Cum David ştia din experienţă că la grădiniţă sunt o grămadă de jucării pe care nu le ai acasă, timpul de aşteptare i s-a părut cam lung. În fine, toate impedimentele fiind înlăturate a sosit şi prima zi de grădiniţă din această toamnă.

Eram curioşi să culegem impresii, aşa că, la întoarcerea acasă am încercat să aflăm opiniile celor doi debutanţi.

Tata: „Cum ţi s-a părut grădiniţa?”

David (pe un ton ce trăda dezamăgirea): „Păi mi s-a părut că sunt mai multe sertare deacât jucării.”

În altă zi, povestindu-ne Riana despre un copil care plânge după mama lui, am făcut o încercare:

Mama: „Şi plânge tot timpul? Bietul copil! Cred că este prea mic şi i se face dor de mama. Poate că dacă o să te joci cu el, o să uite de ea şi nu va mai plânge.”

Riana: „Păi atunci o să plângă după tata.”

În zilele când cheful de grădiniţă se cam ascunde şi se găsesc scuze inventate pe moment, avem un argument, care încă îşi face treaba: Dimineaţa toată lumea pleacă undeva – tata merge la servici, mama la şcoală şi copiii la grădiniţă.