Buturuga mică şi planul mare

Standard

Vineri David a fost la servici. Cu Ciprian, desigur. Ca să diminuez nemulţumirea Rianei pentru rămânerea acasă, am ieşit la plimbare. Am hoinărit ceva vreme, până când plictiseala şi foamea ne-au momit spre casă. I-am pus masa Rianei, iar eu m-am apucat în mare grabă de treburile lăsate baltă la plecare. Nemulţumită de oferta mea culinară, domnişoara a luat scăunelul şi s-a dus în inspecţie la frigider. De cum a deschis uşa, a dat cu ochii de bolul cu căpşune pus pe raftul cel mai accesibil mânuţelor ei dibace. M-a anunţat cu entuziasm că asta este mâncarea după pofta ei. Nu m-am îndurat să-mi las lucrul şi am încercat să-i explic cât de tare mă grăbesc şi că nu am timp să îi spăl fructele. Credeam că problema este rezolvată, când am auzit dinspre frigider sunetele unei guriţe mâncând cu poftă. Am  ştiut într-o clipă despre ce este vorba. Fără să mai spun ceva, am luat o farfurie şi am spălat câteva căpşune. În timpul acesta, domnişoara mea m-a urmat în bucătărie. Mă privea triumfătoare şi cu sinceritatea-i debordantă mă întrebă:

„Acum ai timp?”

Anunțuri

Un răspuns »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s