Într-o seară, Ciprian a ţinut să le arate copiilor de aproape una din aleile împodobite ale unui parc bucureştean. Deşi era târziu, locul era foarte populat: comercianţi, cumpărători şi alţi gură-cască asemeni nouă. Prin mulţimea asta se plimba ţanţoş un clown cu nişte baloane în mână, iar mai încolo, un ren cu aceeaşi ocupaţie. De o parte şi de alta erau chioşcuri cu fel de fel de chinezării sau mâncare, împodobite şi luminate ca de sărbători. Am parcurs câteva zeci de metri pe alee, când, cineva din urmă ne salută: „Salut copii!” Era domnul Clown, care avea treabă cu copiii noştri. Îi înmână plin de amabilitate Rianei o floare-balon şi îl solicită pe David sa-şi aleagă din trei opţiuni. În timp ce executa căţelul comandat, dl. Clown ne băgă şi pe noi, părinţii, în seamă: „Floarea este cinci lei şi căţelul va fi tot cinci.” M-am uitat la Ciprian…El s-a uitat la mine şi a scos cu greu hârtia de 10 lei din buzunar. Am sperat până în ultima secundă că nu îi va avea. Eram revoltaţi de tehnica marelui comerciant, aşa că am început să ne facem autocritica imediat ce i-am întors spatele:
„Trebuia să îl întrebăm din capul locului dacă sunt cu bani!”
„Nu trebuia să ne lăsăm manipulaţi.”
„Măcar dacă negociam preţul. 10 lei pentru două baloane amărâte pe care nici nu le-am solicitat!”
În timpul acesta David constată că îi îngheaţă mâinile şi-mi înmână preţiosul căţel. Înaintând, ne apropiarăm de dl. Ren. Observând-l, David îmi ceru înapoi patrupedul, iar Riana, speriată de coarnele lui, sau cine ştie de ce altceva, începu să tremure de frică plângând să fie luată în braţe. Ne îndepărtarăm repede, iar David dori să ne deslege un mister:
„Ştiţi de ce i-am cerut mamei balonul? Ca să nu-mi mai dea şi renul acela unul!”
Şi pentru că e important pentru copii să înveţe să refuze şi să nu se lase şantajaţi sau manipulaţi, în acea seară dl. Clown a primit un căţel şi o floare în schimbul unei banctonte de 10 lei, de la o familie care se plimba prin parc.