Când se-ntoarce roata

Standard

Rolul de corector al familiei mi-a revenit mie. Sau poate că mi l-am însuşit. Mereu veghez ca versuile cântecelor să nu sufere modificări, sar în apărarea regulilor gramaticale şi nu iert cuvintele stâlcite. Desigur, încerc să nu fiu cicălitoare, vreau doar să îi învăţ pe ai mei că felul în care vorbeşti este foarte important. Şi cum copiii sunt oglinda părinţilor, mi-a venit rândul să mă oglindesc.

Le-am cântat copiilor un cântecel despre omul care şi-a clădit casa pe nisip şi cel care şi-a clădit-o pe stâncă. Cum a venit ploaia şi prima s-a dărâmat, dar a doua a rezistat. Pentru David n-a fost totul clar, aşa că imediat cum am terminat de cântat, au început întrebările:

„Ce s-a întâmplat cu casa de pe stâncă?”

„A rămas în picioare.”

„Cum a rămas în picioare? Casele nu au picioare. Ai văzut tu vreo casă cu picioare?”

De data asta nu mă mai întreb de la cine a învăţat-o pe-asta.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s