Arhivele lunare: Noiembrie 2010

Şi după cum povesteam…

Standard

Anunțuri

Inutilităţi materne

Standard

 

Zilele trecute i-am pus lui David un desen animat în limba engleză şi în timp ce îmi făceam treaba, îi traduceam dialogurile. La un moment dat, însă, mă întrerupse:

„Te rog să taci pentru că nu înţeleg ce spun oamenii aceştia!”

Aşa sunt mamele: sar în ajutor chiar dacă nu sunt solicitate. Şi e bine că fac aşa.



In bucătărie cu…David şi Riana

Standard

S-a petrcut în seara aceasta şi se întâmplă de fiecare dată când zăbovesc în bucătărie, cu mici variaţiuni.

Aşadar, m-am hotărât să gătesc ceva şi am intrat în bucătărie. Imediat s-au ivit şi „umbrele” mele – David şi Riana. Mi-am adunat ingredientele necesare de prin frigider, urmată cu loialitate de Riana. În acest timp, David, ca un bun strateg şi-a instalat scaunul drept în mijlocul blatului de lucru, aşa că să aibă loc toată lumea. Cine ştie imensitatea bucătăriei noastre şi mai ales generozitatea spaţiului de lucru, îşi dă seama exact despre ce vorbesc. Mi-am înşirat ingredientele pe dulăpioarele de pe parte opusă nouă şi am început să lucrez în chiuvetă – singurul spaţiu rămas disponibil. În acest timp, Riana, rămasă la nivelul podelei, încearcă să-i facă vânt lui David, la propriu, ca să-i ia locul. Mă văd nevoită să-i aduc şi ei un scăunel, ca să-mi pot continua treaba. Copiii profită din plin de faptul că sunt ocupată şi mai urcă o treaptă, drept pe blat. Nu de alta, dar de aici au acces la rafturi. Îi iau pe rând şi-i dau jos, dar unul din ei reuşeşte să înşface o pungă cu stafide din care se înfruptă bucuroşi în timp ce eu încerc să-mi continui treaba. Numai că Rianei îi scapă mânuţa în pungă şi tot ce reuşeşte să scoată, împrăştie pe jos. Iau stafidele şi le pun într-un loc inaccesibil lor. În lipsă de ocupaţie, ei ochesc o punga de pufarine desfăcută. Şi se repetă cu precizie scenariul descris în cazul stafidelor. Exasperată, îi îndemn să-şi facă de lucru în altă parte. David pleacă, dar Riana îmi este devotată precum Rut. Începe să scoată cuţitele din suport, deci trebuie să mut obiectele tăioase în altă parte. În timp ce eu le caut un alt loc, ea se gândeşte să guste din ce pregătesc eu şi scoate lingura din vasul cu conţinut cremos, lăsând să se scurgă pe covor câteva dâre maronii. Mă decid să renunţ la ajutorul ei şi, dând-o jos, duc scăunelul în baie. Mă bucur de câteva minute de lucru în tihnă, când, se deschide uşa – Riana se întoarce cu scăunelul în braţe. Perseverenţa ei mă înduplecă, şi-i permit să se instaleze lângă chiuvetă. Apucă un pahar pe care îl umple rapid cu apă şi doreşte să-l golească pe lângă chiuvetă. Apuc să salvez paharul, dar nemulţumită de intervenţia mea, ea face vânt vaselor de pe scurgător, drept în chiuvetă. Îmi dau seama că am fost prea sentimentală când i-am permis din nou accesul în bucătărie, şi decid să o evacuez din nou. În timp ce o iau în braţe, ea doreşte să-şi ia la revedere de la jucăriile preferate şi înşfacă un bol, pe care, îl scapă din greşeală chiar în hol, aşa că cioburile se împrăştie în toate cele trei încăperi limitrofe: baie, bucătărie şi sufragerie. O pun în pat şi mă întorc să adun cioburile. Dar ea doreşte să se întoarcă la locul faptei, în ciuda protestelor mele. O îndepărtez din nou şi mătur cât pot de repede cioburile. În acest timp David o îndeamnă să vină să-l ajute la curăţenie. Reuşeşte să o antreneze şi pe ea aşa că mă întorc liniştită la bucătărie. Când îmi termin treaba, în sufragerie mă aşteaptă o altă supriză: grătarul de uscat rufe răsturnat în mijlocul încăperii şi hainele proaspăt spălate împrăştiate pe jos…

Credeaţi că e plictisitor să stai cu copiii acasă?

Dicţionar davidico-român

Standard

De curând descoperit o listă cu inovaţiile lexicale ale lui David. Pe majoritatea dintre ele deja le uitasem, aşa că m-am distrat copios reamintindu-mi-le.

ama = apă     

apoi = înapoi

bogodan = tobogan

chi = scriu

culcalator = calculator

dem = gem

doi = jos

doi, tei, tei = mai mulţi

epf = galben

fui = fulgi

goga = negru

goia = nori

gonon = gunoi

gui = grâu

ium = zum

lul = lung

maie = mare

me = miere

mi = mic

nai = ceai

Nona = Raluca

nonana = rugăciune

nu = suc

nuna = luna

oa = broască

odei = orez

oei = leu = ulei = troleu

oio = eu

on = închide

onei = alo

onon = leagăn

ot = roşu

ote = uite

pene = pâine

pi = un pic

picoi = copii

pin = plin

pom = pod

tam = muzică

Taralizan = Tarzan

tatofi = cartofi

tum = turn

tunen = tunel

uaua = maimuţă

vavai = tramvai

Vicu = Victor

vivi = verde

Hobbyul Rianei

Standard

 

 

De câteva luni bune Riana a descoperit pasiunea căţăratului. A început cu locuri mai accesibile, cum ar fi rafturile dulăpiorului din bucătărie care este aşezat la nivelul ei, şi de atunci tot explorează noi înălţimi. Atât de mult îi place să fie mai înaltă, încât uneori  foloseste orice cutiuţă, carte mai groasă, sau vas care îi iese în cale. Cel mai frecvent escaladate sunt biroul, masa din sufragerie, scaunul ei înalt şi măsuţa din dormitor. Dar într-o zi am gasit-o chiar în chiuveta din bucătărie, iar cu o altă ocazie s-a cocoţat pe sticlele cu apă ca să poată privi pe geamul de la balcon. Ce să mai spun de ziua în care am văzut-o pentru prima dată (dar nu şi ultima) în picioare pe căluţul de legănat?

Domnişoara noastră adoră de asemeni să încalece pe aspirator ori de câte ori facem curăţenie. Şi nu a căzut doar o singură dată de pe el! Dar ea continuă cu consecvenţă să exploreze lumea de la înălţime.

 

David şi filistenii

Standard

Ca orice frate mai mare, lui David nu îi place mereu să se joace cu Riana. Şi aproape întotdeauna are dreptate. Ea nu prea ştie să respecte regulile şi nici nu înţelege multe dintre lucrurile care lui îi fac mare plăcere. De exemplu, când David îşi construieşte calea ferată, ea are o satisfacţie deosebită să îi dărâme podurile şi să scoată bucăţi de şină din circuit. Ce să mai spun de jocurile cu multe piese! Nu poţi să faci un puzzle cu Riana pe-aproape: ia piesele şi le împrăştie prin toată casa, le mai şi ronţăie. Dar eu de fiecare dată mă simt datoare să intervin. Când consider că totuşi David ar putea face un efort să o integreze şi pe Riana în jocul lui, îi spun să o înveţe si pe ea să se joace, iar dacă situaţia mi se pare fără speranţă, încerc să îi dau Rianei ceva de lucru, ca să îl lase pe David în pace. Nu de puţine ori, însă, el îsi lasă activitatea pentru că joaca Rianei i se pare mai interesantă.

Orice ar face, însă, dacă eu sunt în bucătărie şi mai folosesc şi apa, joaca mea este cea mai interesantă şi va trebui să ne înghesuim toţi trei în preajma chiuvetei. Apoi Riana începe să scoată tot ce găseşte prin dulapuri şi în trei minute bucătăria va arăta ca Hiroshima după bomba americană.

Zilele trecute am reuşit să-l conving pe David să mă lase să mă joc singură în bucătărie. Au plecat amândoi, dar cum el nu dorea să se joace cu Riana, ea s-a întors la dulapurile ei preferate. Aveam atâta treabă de făcut, că nu puteam să o las să continue cu debandada. Am apelat la David:

EU: David, te rog să te joci şi cu Riana.

DAVID: Nu pot să mă joc cu ea pentru că este filistean!

…şi aşa a ţinut-o toată seara…

 

Tabieturi de culcare

Standard

 

 

Tocmai am culcat-o pe Riana şi mi-am amintit de ritualurile ei de culcare de când era ceva mai micuţă. Când nu aveam copii, nici nu mă gândeam că o să fie nevoie vreodată să stau zi de zi şi seară de seară, cel putin 15 minute lângă copiii mei să îi păzesc ca să adoarmă. Apoi, când s-a născut David şi mi-am dat seama că bebeluşul nostru nu adorme decât dacă stau lângă el degeaba sau îl legăn în coşul auto, mi-am spus că o să se facă puţin mai măricel şi o să se culce şi singur. Şi dacă ar fi fost numai asta problema…dar nu doar că trebuia să-l asist la culcare, ci el se mai trezea şi peste noapte de câteva ori şi până nu aflau toată casa şi vecinii că el e treaz, nu se culca din nou.  Ne-am spus că va trece şi asta după ce se va mai fi mărit puţin copilul nostru, dar ne-am înşelat. Până pe la doi ani el s-a trezit cu consecvenţă noapte de noapte. Abia când a apărut Riana care să îi ia locul în această slujbă a rărit trezirile din toiul nopţii. Riana a fost mai puţin agitată noaptea, dar nici ea nu se culcă singură decât dacă adoarme din greşeală în timpul jocului, lucru are se întâmplă foarte rar. A avut o perioadă când era prietenă cu suzeta şi ea îi ţinea loc de aproape orice, aşa că o aşezam în pătuţ şi plecam liniştită din cameră. Dar şi ocaziile astea au fost…cât degete de la două maini. Pe la vreo zece luni nu mai dormea fata noastră decât ţinându-ne de gât. I-a trecut şi asta şi a venit rândul dormitului pe mama. Nici asta n-a durat o veşnicie că a descoperit plăcerea mângâiatului pe spate. Aşa se face că în multe seri, la culcare, cu o mână îl mângâiam pe David şi cu cealaltă pe Riana. Acum preferă să adoarmă fâţâindu-se lângă noi în pat. Desigur, că se repetă scenariul pe care îl ştim de la David: ne aşezăm cu chiu, cu vai în pat, stingem lumina şi nu trec cinci minute că se aude glasul Rianei: „Papa, papa!” (asta înseamnă apa) La David, nu ştiu cum se făcea că niciodată nu aveam apa pe-aproape, cu toate că se întâmpla seară de seară, fără excepţie…timp de vreo doi ani. Acum ne-am mai învăţat minte şi ţinem o sticlă cu apă prin apropiere. În timp ce eu mă chinui să o liniştesc pe Riana, David încearcă să îndulcească aşteptarea lui moş Ene: „Naomi, vreau să-ţi spun ceva!” îi spun să îmi spună repede că o deranjăm pe Riana care nu adoarme dacă ne aude vorbind. Şi începe să-mi povestească din gândurile lui, imi închipui că şi din ceea ce visează noaptea, pentru că unele relatări sunt destul de rupte de realitate. Îi răspund cât pot de scurt şi apoi îi propun să ne culcam. Mai trec cinci minute şi îl aud din nou: „Spune-mi o poveste!” Îi reamintesc faptul că Riana nu se culcă dacă noi vorbim şi-i promit că îi spun după ce adoarme ea. Se face, în sfârşit, linişte şi adormim toţi trei cam în acelaşi timp, rămânând pentru a doua zi de dimineaţă povestea promisă.

Când vine vorba de trezire, lucrurile stau cam aşa: Riana întâi se ridică în şezut, şi abia apoi deschide ochii. David când era mai mic, deschidea întâi gura…şi plângea de parca îi părea rău că l-am păcălit şi l-am adormit. Acum nu mai e aşa. Îi place din când în când să mai întârzie în pat, chiar dacă este treaz. Până acum am încercat şi varianta culcării la o oră mai târzie, şi mai devreme. Evident, culcarea mai devreme are mult mai multe avantaje. Când spun devreme mă refer la intervalul 8-9. Ei bine când ne culcăm la această oră, trezirea ne-o dă Riana la ora 6,30. Este ca un ceas deşteptator, şi în consecvenţă, şi în precizie.

Ştiu, sunt frumoşi copiii când dorm, dar aparenţele înşeală. Cine spune că somnul profund este ca somnul unui copil, sigur nu are copii.