„Am spus din cap!”

Standard

De pe la sapte sau opt luni pana la un an si doua luni, David a refuzat aproape orice fel de mancare. Ma mai salvau din cand in cand bananele, dar nu tinea de fiecare data. Nici pana in ziua de azi nu-s sigura ce-a fost cu el. In fine, bine c-a trecut. Acum are trei ani. M-as astepta sa manance singur…dar n-o face. Nu ca n-ar putea, dar brusc incepe sa-l doara mana sau, daca nu-l iau in seama, nu-i mai place mancarea. Nici o problema, si daca ii dau eu sa manance trebuie luate masuri anti plictiseala. De cele mai multe ori e suficienta o jucarie sau o carte. Cand masurile anti plictiseala nu-l satisfac, mai vine si el cu propuneri de genul: „Eu stau pe covor si ma joc si tu imi dai sa mananc.” sau „Vreau cu Thomas!”.

Zilele astea, la micul dejun mai avea doua bucatele dintr-o felie de paine. Insa brusc, are o initiativa: „Ma duc sa ma joc cu trenuletul!” Nu puteam sa nu ma opun: „Hai sa terminam painea si apoi te duci la joaca.” Dar replica lui m-a cam luat pe nepregatite: „Nu!” Si pentru a nu stiu cata oara ma aud spunand: „Te rog sa nu-mi mai raspunzi asa cand iti spun sa faci ceva.” Credeam ca am incheiat discutia, dar el mai avea ceva de spus: „Mami, acum am spus din cap.” si repeta miscarea de negatie cu capul pe care eu n-o sesizasem mai devreme. Desigur, bucatelele de paine au disparut rapid de pe masa in stomacelul lui, dar lucrul important era ca reusise sa-si sustina punctul de vedere chiar si respectandu-mi dorinta de a nu mai spune Nu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s