Astazi, in timp ce ma chinuiam sa aspir prin niste locuri mai putin accesibile, David se fataia pe langa mine urmarind cu interes operatiunea. Dupa un timp, peste zgomotul aparatului aud vocea lui: „Mami, ai un par foaarte frumos…ca mine, asa.” Sa nu mai aud ca frumosul e relativ. Uite ca pana si un copil de trei ani stie sa aprecieze.
Si daca tot am adus vorba despre frumos, trebuie sa marturisesc ca desi mi-am propus sa le fac fiecare zi frumoasa copiilor mei, de cele mai multe ori mi-o fac ei mie.
Am admirat de la geamul sufrageriei impreuna cu David ninsoarea de astazi, dar la un moment dat a trebuit sa merg in dormitor sa ma ocup de Riana. Si cum piciul meu e nedeslipit de mine intreaga zi (pana la sosirea tatalui acasa), s-a decis sa vina sa vada cum e zapada de la geamul dormitorului. Cand a tras insa perdeaua…dezamagire – pentru mine. Geamul era aburit si nu se vedea nimic afara. Dupa o clipa de ezitare, izbucneste incantat: „Uite, avioane!” Am crezut ca imaginatia lui bogata vede dincolo de geamul aburit, dar ma lamuri tot el ca nu fabuleaza. Imi arata un strop de apa care aluneca pe geam, lasand in urma o dara, precum avioanele pe cer. Si apoi altul, si altul, si altul…nu mai stiu exact cate avioane am numarat.
Cat despre Riana, e destul sa ii acord cat de putina atentie, ca ma si rasplateste cu un zambet pe care numai ea il poate avea. E o incantare sa o vad zambind.
Sunt binecuvantata cu doi copii minunati.
200% mamă 